Ok , m-am gandit sa-mi pun si eu ficul pe forum . E destul de vechi si , desi mi l-a comentat cineva nu m-am apucat sa mai corectez greselile . Anyway , sper sa-l cititi si sa va placa .
Capitolul 1.
Aproape liniste! ...Tot ce mai aud acum e sunetul ploii si suierul vantului . E atat de placut ! As vrea ca acest moment sa nu se sfarseasca vreodata , dar stiu ca nu se va intampla asta .
Stateam sub umbrela mea , in fata casei . Copacii din gradina ruginisera , unii aproape ca erai goi . Era destul de frig . Eram imbracata subtire . Aveam pe mine o bluza simpla, alba si o geaca nu prea groasa . O pereche de pantaloni negri si adidasii pe care ii primisem de la mama de ziua mea acum o luna ii avea in picioare. Din cauza frigului am inceput sa tremur putin. Peisajul din jurul meu nu era prea placut . Totul era asa intunecat ... iar pe jos se formase un covor auriu . Niciodata nu mi'a placut toamna .Cand toata natura murea , ma simteam trista .
Linistea care imi placea atat de mult a fost intrerupta de mama mea . Era o femeie blanda, o iubeam foarte mult . In copilaria mea se despartise de tata , de atunci era cam trista,dar s-a chinuit mult ca sa ma ingrijeasca de una singura si sa-mi faca toate poftele.Mama mea era foarte grijulie cu mine . Partea cea mai rea a fost ca fratele meu mai mare a fost luat de langa ea,dar in acelasi timp si de langa mine. De ce ? Tatal meu l'a luat in alt oras , a hotarat ca pe mine sa ma lase mamei . Oricum nu prea ma iubea, stiu asta foarte bine, defapt uneori aveam impresia ca si'ar fi dorit sa nu am fi nascut . Mereu se purta urat cu mine , dar cu fratele meu era asa de bland si avea mereu grija de el . In fine, toate astea nu conteaza .La un moment dat m'am trezit din visare , cand mama mi'a spus sa urc in masina . Am facut asa cum mi'a indicat . Stateam pe scaunul de langa ea. Priveam melancolica ploaia. Melancolica...trista...ca deobicei .
In urma cu cateva luni tatal meu incepuse sa telefoneze acasa . Spunea ca ii e dor de mine. Oare mintea ? Poate da , poate nu . M'a invitat sa ma mut la el toamna aceasta . Logic ca eu am refuzat , dar mama a tot insistat sa merg . M'am gandit ca e timpul sa o ascult , macar o data in viata si pana la urma am zis sa merg la tata .
Masina gonea pe strazile pusti si intunecate . Da , era aproape seara .Urma sa ma duca la gara, de unde voi lua trenul spre orasul in care locuiesc tatal si fratele meu . Totul a trecut asa repede . Mama a fost tacuta pe drum. La fel si eu . Deobicei vorbea foarte mult , dar de data asta s'a abtinut, probabil nu a vrut sa vorbeasca mult si sa zica ceva gresit care ma putea intrista . Nici nu mi'am dat seama cand am ajuns la gara ,totul a trecut asa de repede , prea repede . M'am dat jos din masina, dar nu inainte ca mama sa'mi spune sa am grija de mine si sa nu am cert cu tata . Mi'am luat bagajele apoi m'am urcat in tren . Mama ma privea intruna , asta pana sa porneasca trenul . Era cam ingrijorata . In sfarsit, liniste si pace . Eram singura in cabina asa ca ma puteam relaxa fara sa fiu nevoita sa ma prefac ca sunt vesela , sa zambesc intr'una si sa'mi racesc gura de pomana . M'am facut comoda in scaunul meu . Aproape 2 ore am stat treaza si am privit pe geam ploaia , cu castile de la mp4 in urechi . Asta imi doream mereu . Sa stau linistita si singura intr'un loc , ascultand ca nebuna muzica . Intr-un final am reusit sa adorm . Nu am visat nimic, nici nu m'am miscat . Am dormit foarte bine in ciuda locului . Aproape se facuse dimineata . Sorele isi facea aparitia incet-incet pe cerul care acum nu mai era asa de innorat . Trenul oprise in gara din orasul Detroid , din America . In acest oras locuia tatal meu, iar eu si cu mama stateam in Wisconsin . Orasele astea mi se pareau foarte diferite si sincer uram Detroid .
Mi-am luat repede geaca pe mine si bagajele . Desi erau foarte grele , m-am chinuit sa le car . M-am dat jos din tren si spre surprinderea mea tatal meu ma astepta in gara . L-am zarit imediat . A strigat la mine si eu m-am indreptat spre el . Ce ii voi zice acum ? Au trecut atatia ani, cam 7-8 si 10 ani de cand nu mai locuiam impreuna . Parea schimbat , mai ales fizic . Voi incerca doar sa ma port frumos , dar ma voi preface ca sunt vesela .
-Buna ! Sa te ajut cu bagajele ? Ma intreba el .
L-am privit pret de cateva clipe , apoi am indraznit sa vorbesc :
-Nu e nevoie , pot si singura . Vocea mea era ragusita , vorbeam foarte incet . Ma simteam ciudat in preajma lui . Nici nu mai stiam ce sa-i spun .
-Bine, haide sa mergem la masina !
Eu am facut asa cum mi-a zis . L-am urmat pana ce am ajuns la masina lui . Si drumul aceasta mi s-a parut foarte scurt . Am ajuns imediat la el acasa . O casa de vreo 2 etaje in care ma puteam pierde caci nu am intrat in ea decat o singura data , acum 7 ani .
El mi-a luat bagajele , de data asta nu m-a mai lasat sa le car singura . L-am urmat si in sfarsit am intrat in casa . Uram locul asta ! Deja vruiam inapoi in Wisconsin.
-Robin ! Ma striga el din living . Vin-o aici !
Am murmurat ceva apoi am strigat “vin imediat” si am intrat in living .
-Ti-am dus bagajele in a doua camera de la etaj . Poti sa mergi la tine in camera acum si sa te odihnesti . Stiu ca drumul te-a obosit .
-Multumesc , Allen ! Nu i-am zis “tata” pentru ca nu merita si nici nu-l mai iubeau ca pe un tata.
Am urcat repede scarile si am ajuns in camera mea . Era o camera destul de mica, avea un dulap in care sa-mi pun hainele, un T.V , un pat , un birou pe care se afla laptopul si langa pat o mica noptiera pe care era asezata o lampa . Cam asta era camera mea . Cam mica si intunecata , dar mergea si asa , imi placea .
Bagajele mele se aflau pe pat. Am inceput sa scot hainele din ele sisaa le chitesc , ca apoi sa le pot pune in dulap . Am rasuflat usurata cand am vazut ca sunt singura in camera . M-am apucat de treaba . Imi chiteam hainele . La un moment dat cineva sa oprit in usa mea si s-a sprijinit de ea . Era un baiat . Avea ochii negrii precum culoarea carbunilor, parul roscat si putin carliontat . Arata foarte bine fizic , se vedea ca merge si la sala . A oftat , urmarindu-ma cu atentie . Cand mi-am dat seama de prezenta lui in camera mea m-am intors spre el . Era Alex , fratele meu mai mare . Am zis “wow” in gandul meu. Se schimbase foarte mult , nu il mai vazusem de 7-8 ani .Se uita cam urat la mine . Cred ca ma ura , dar nu-mi pasa. Nu aveam nici un sentiment pentru el, parca nici nu imi era frate .
-Vrei sa te ajut cu ceva ?
-N-am nevoie ! I-am raspuns eu scurt, arucandu-i o privire urata .
-Bine…zise el nepasator , dandu-si ochii peste cap . Pleca si imi inchise usa de la camera. Eu am continuat sa imi aranjez lucrurile si hainele . Tot ce aveam de facut azi era sa fac curat in camera mea , apoi intre timp ce tata si fratele meu erau plecati la servici si la scoala eu trebuia sa stau acasa si sa le gatesc , dar in ziua urmatoare trebuia sa merg si eu la scoala .
Am avut o zi plictisitoare . Pana seara am stat singura in acea casa imensa si am facut treaba . Cand cei doi s-au intors au luat cina fara mine, eu am mancat inainte ca ei sa ajunga acasa . Nu aveam chef sa stau cu ei la masa . La ora 8 am fost deja in pat . In camera mea era o bezna totala , desi muzica din camera lui Alex ma stresa .Mi-am pus capul pe perna , adormind cu castile de la mp4 in urechi . Intradevar imi era somn dupa un drum atat de lung si dupa o zi atat de obositoare .
Asta e primul capitol ! Hope you like it ! Smile
P.S : voi pune data viitoare pozele personajelor @___@ .
Bye ~
Subiect: Darkness Land 
Mar Iun 23, 2009 12:10 pm
Si astept pozele si continuarea.. 